Executarea silită este activitatea procesuală de aducere la îndeplinire a obligaţiilor cuprinse în titlul executoriu, prin intermediul Executorului Judecătoresc, cu respectarea dispoziţiilor legale, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.

Având în vedere că are ca temei un titlu executoriu, executarea silită poate fi declanşată de creditor fără a fi necesară punerea în întârziere a debitorului, cu atât mai mult cu cât acesta are obligaţia legală de a aduce la îndeplinire dispoziţiile cuprinse în acesta. Executarea silită este o activitate procesuală deoarece, pe de o parte, ea este o formă de manifestare a acţiunii civile (definită de art. 29 C.proc.civ. ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în procesul civil), pe de altă parte, pentru că vine în continuarea procedurii de judecată (atunci când titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească),fără executare,efectele hotărârii judecătoreşti fiind de multe ori inexistente în concret. Fiind o activitate procesuală, adică o activitate de natură procedurală, executarea silită nu se poate desfăşura decât cu respectarea termenelor şi condiţiilor prevăzute de lege, din care cea mai mare parte se regăsesc în Cartea a V-a a Codului de procedură civilă. 

Executorul judecătoresc este cel care are plenitudinea de competenţă în efectuarea actelor de executare silită, fiind interzisă efectuarea actelor de executare de către creditor în mod direct sau de către alte persoane, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, executarea silită, indiferent de modalitate, nu se poate realiza decât prin intermediul executorului judecătoresc, cu excepţia vânzării de către creditor a bunurilor mobile ipotecate, în condiţiile art. 2445 C.civ., care se face fără intervenţia executorului judecătoresc. Activitatea procesuală de executare silită nu se poate declanşa şi desfăşura decât în temeiul unui titlu executoriu, fie că este vorba despre o hotărâre judecătorească, fie despre un alt înscris căruia legea îi conferă acest caracter, creditorul având obligaţia de a anexa la cererea de executare titlul executoriu în original sau în copie legalizată. Condiţia existenţei titlului executoriu este verificată de instanţa de executare în procedura încuviinţării executării silite, cererea de încuviinţare urmând a fi respinsă în cazul în care hotărârea sau, după caz, înscrisul depus de către creditor nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu sau înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege sau alte cerinţe în cazurile anume prevăzute de lege. Finalitatea este realizarea în concret a drepturile prevăzute în favoare creditorului, prin titlul executoriu pus în executare.